Get Adobe Flash player

Zaharurile

zaharuri

Zahărul este un fel de carbohidrat, cel mai des folosit fiind zaharoza, un solid alb cristalin.

Este folosit ca aliment pentru a îndulci sau a da gust la băuturi și mâncare. Alte feluri de zahăr, cum este glucoza este folosit ca o rezervă pentru energie potențială utilizată în celule biologice.
Zahărul face parte din categoria polizaharidelor, obținut din sfecla de zahăr în țările cu climă temperată și din trestia de zahăr în țările cu climă caldă (tropicală, subtropicală și ecuatorială).

Zaharurile rapide

Zaharurile simple, numite și monozaharide, nu au decât o singură moleculă elementară în compoziție. Dintre ele vă putem enumera:

  1. Glucoza – puțin răspândită în stare liberă în alimente, dar care intră în compoziția a numeroase zaharuri;
  2. Fructoza – prezentă în miere și fructe, care participă de asemenea în compoziția zaharozei, deși are aceeași formulă chimică este diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor;
  3. Galactoza – intră în compoziția lactozei – zahărul laptelui – în asociație cu glucoza;
  4. Maltoza – prezentă în cereale.
  5. Aceste zaharuri sunt deseori asociate între ele pentru a forma glucidele. Zaharurile compuse cele mai des întâlnite sunt:
  6. Zaharoza – care este zahărul obișnuit, compusă din două molecule: una de glucoză și cealaltă de fructoză. Zahărul cel mai răspândit în natură, îl întâlnim în fructe și legume și poate fi obținut de la sfecla roșie la trestie de zahăr.
  7. Lactoza – zahăr prezent în lapte și produsele lactate. Puterea acestor zaharuri diferite este variabilă. Se consideră că cel al zaharozei este de 100 – fiind vorba de zahărul obișnuit și care este punct de referință, cel al fructozei atinge 170, dar cel al glucozei se reduce la 50.
Zaharurile lente

Există și zaharuri numite polizaharide, compuse din mai mult de zece molecule glucidice elementare, numărul moleculelor atingând chiar și ordinul miilor. Principalele polizaharide sunt:

  1. Amidonul – îl întâlnim în alimentele de origine vegetală, mai ales cereale, legume uscate, tuberculi – de exemplul, cartofii – și anumite fructe, precum bananele și castanele.
  2. Glicogen – de origine animală, dar prea puțin răspândit. Chiar dacă aportul lor de energie în organism este aproape nul, el poate fi fabricat de către corpul nostru și înmagazinat în ficat și mușchi. O parte din rezervele noastre energetice se află sub formă de glicogen.
  3. Celuloza – este prezentă în vegetale și constituie structura fibrelor vegetale care facilitează tranzitul intestinal, dar nu este asimilată de către organism.

Aceste ultime zaharuri, mai complexe, sunt numite și zaharuri lente, căci ele sunt absorbite progresiv de intestine. Ele trebuie să se descompună în molecule glucidice elementare: glucoză, fructoză și galactoză. Monozaharidele, numite zaharuri cu absorbție rapidă, sunt foarte ușor absorbite de către intestine.
Dar acestea au un singur inconvenient: stimulează prea brusc mecanismele de reglare a glicemiei, adică secretarea insulinei în cursul meselor și nu potolesc foamea pentru timp îndelungat.
O masă echilibrată trebuie să conțină cele două tipuri de zaharuri și lente și rapide. Din nefericire, tendința actuală este de a substitui zaharurile lente cu cele rapide, prin reducerea consumului de legume uscate și înlocuirea lor cu fructe și ciocolată.
Trebuie să știți că absorbția fructozei este la fel de rapidă ca cea a zaharurilor simple, doar că este folosită diferit. O jumătate din cantitate este folosită imediat, iar cealaltă jumătate stocată ca rezervă, sub formă de glicogen. Consumarea de fructoză nu declanșează secretarea de insulină, așa cum se întâmplă în cazul zaharurilor rapide și care ar putea afecta anumite persoane ce suferă de diabet.